Despre vise

Nu știu de voi, dar mie-mi place să visez urât.

Acum o să ziceți, ha, ce masochistă-i asta. Dar să vă explic. Se întâmplă să visezi un vis din-ăla unde ți se îndeplinesc toate dorințele sau măcar câteva, ești cu persoana iubită și totul e turquoise (respectiv culoarea preferată a fiecăruia ). Te gândești uau, ce mișto e, vai ce bine mă simt, parcă tot nu-mi vine să cred că se întâmplă. Și când să te bucuri mai tare, zbang. Sună ceasul sau se trezeste vreun vecin să dea găuri în pereți. Și evident, daca nu dormi cu dopuri în urechi, te trezești. Și se duce și visul pe apa Sâmbetei. Bineînțeles, îți dai seama că a fost doar un vis, îți smulgi un fir-două acolo și asta e. Acum nu știu câți dintre voi dacă se culcă la loc mai visează în continuare. Sau și mai și, după o seară pe alta. Să fie așa ca un serial.

Pe de cealaltă parte, mai sunt și vise, dar hai să le zicem coșmaruri, în care visezi că-ți moare familia, sau cineva drag, sau că trebuie să trăiești pe stradă că nu-știu ce s-a întâmplat, sau că te aleargă cineva și există toate șansele să te prindă. Plus alte exemple nasoale (să mori chiar tu, să cazi într-o prăpastie: caz în care sari ca ars și mai dai și un cap de perete dacă ai noroc și te cheama Andreea). Dar, partea super la aceste vise e că atunci când te trezești realizezi că a fost doar un coșmar. Și parcă îți crește inima când te gândești că familia e tot acolo, nu te-a părăsit nimeni și nici n-a apărut peste noapte o prăpastie sub patul tău. Și uite-așa prefer eu să visez urât. Ca să mă trezesc a doua zi și să mă bucur mai mult de ce am.

Later edit: 12.01.2010 M-am cam răzgândit dupa super-extra-coșmarul de aseara… Ideea rămâne valabilă oricum. Odată ce te trezești după un vis ORIBIL (Slava Doooooomnuluuuuui), te bucuri parcă mai mult de ce si pe cine ai langa tine. Eu una categoric da…